CAIS

Pomi fructiferi în general de talie medie, aclimatizați în toată țara, dar mai sensibili la ger și la curenți. Fructele de cais sunt ovoidale, asimetrice, cu coaja între galben și portocaliu, uneori brumate cu roșu pe partea expusă soarelui. Pulpa este portocalie, zemoasă și neaderentă la sâmbure. Fructele sunt dulci, se pretează la consum proaspăt, dar și la prelucrare ca dulcețuri, compoturi sau distilate.

Prin aspectul atrăgător, parfumul îmbietor și gustul minunat, conținutul bogat de fibre, calciu, magneziu, proteine și vitamine, caisele sunt printre cele mai valoroase fructe ale grădinii noastre. Datorită aromei unice și conținutului mare de zaharuri, fructul se poate utiliza în foarte multe feluri, consumat proaspăt sau prelucrat ca sucuri, gemuri, fructe confiate sau în industria alcoolului.

Perioada de coacere a caiselor este între mijlocul lui iunie – începutul lui august. Soiurile timpurii se coc în iunie – începutul lui iulie, de ex. Purpurii de Cegléd și NJA 19. Soiurile semitârzii rodesc in mijlocul lunii iulie (Harcot, Mamia, Cea mai bună de Ungaria, Goldrich). Soiurile târzii, cum ar fi Sulmona sau Bergeron, sunt gata de recoltare începând cu sfarsitul lui iulie. Mărimea fructului variază între 30 și 60 g, cele mai mari fiind caisele Uriașa de Cegléd, Panonia, Goldrich și Mandula. Pentru zonele cu climat mai răcoros nu se pretează decât soiurile târzii.

Caisul este unul din cei mai rezistenți pomi la secetă, singura perioadă în care necesită cantități mai mari de apă este înainte de coacerea fructelor, respectiv lunile mai-iunie. Prin contrast, lumina și căldura sunt condiții de care caisul nu se poate lipsi. Suportă bine canicula de vară, însă gerurile de iarnă sub -25 °C îi sunt nefavorabile; în general, zonele cu temperatuta medie anuală sub 11,5 °C nu sunt recomandate pentru cultura caisului. Cea mai sensibilă perioadă este în prima jumătate a lui aprilie, când are loc înflorirea pomilor, în aceste zile orice îngheț sau răcire drastică a vremii poate compromite recolta. Caisul supraviețuiește în orice tip de sol, însă numai în cele calcaroase și afânate, cu o bună scurgere a apelor, se pot aștepta recolte bogate. Trebuie evitate locurile unde înainte au fost plantate alte sâmburoase.

Cele mai multe soiuri sunt autofertile, însă acolo unde sunt plantate mai multe soiuri, se constată o îmbunătățire a prinderii rodului.

Plantarea caișilor se realizează în afara ciclului de vegetație, de obicei toamna, în lunile octombrie, noiembrie (înaintea primului îngheț), sau primăvara, începând cu sfârsitul lui februarie, după dezghețarea solului.
Puieții comercializați au o vârstă de minim 2 ani, sunt altoiți, prevăzuți cu pașaport fitosanitar și cu o etichetă care prezintă imaginea fructului și principalele caracteristici ale soiului.

Plantele se livrează cu rădăcina ambalată într-un amestec umed, care garantează menținerea vitalitatății și calitatății pomului în timpul depozitării și transportului, până la plantare.