Piersic & Nectarin

PIERSIC ŞI NECTARIN

Pomi fructiferi care ne oferă fructe aromate. Produc fructe rotunde, ușor alungite, pubescente, în culori de la galben la roșu vișiniu. Pulpa lor este galbenă spre portocalie, dulce aromată, consistentă, gustoasă. Este recomandat pentru consum proaspăt sau prelucrat.

Între fructele adaptate la clima temperată, piersicile au cea mai regală ținută: pe lângă faptul că prin aspect, gust și parfum se adresează tuturor simțurilor, ele conțin substanțe care mențin sănătatea și energizează organismul omului. În China, piersicile se cultivă de peste 4000 de ani.

Piersica este un fruct care se coace parțial și după recoltare, motiv care a dus la recoltarea lor timpurie și comercializarea pe scară largă. Totuși, fructele lăsate să se coacă pe ramură au gustul, parfumul și aroma mai pronunțate, iar valoarea lor energetică este mult superioară față de cele culese dinainte de coacere.

Din punctul de vedere al aspectului exterior, putem vorbi de două grupe mari: pomi cu fructul păros (piersici) și pomi cu fructul neted (nectarini).
Din punctul de vedere al calităților interioare ale fructului, există piersici cu pulpa galbenă, răspândite în Europa spre sfârșitul sec. XIX, și care au în general o aciditate mai ridicată și sunt mai rezistente la transport și depozitare, și piersici cu pulpa albă (soiurile Champion, Michelini), care revin la modă prin gustul lor mai intens și mai dulce cu o pulpă mai zemoasă și moale.

Perioada de coacere a piersicilor este între luna iunie și începutul lui septembrie. Soiurile timpurii se coc în iunie-iulie, de exemplu Springgold, Springcrest, Early Redhaven, Red June (nectarin) etc. Soiurile semitârzii rodesc din a doua jumătate a lui iulie până la jumătatea lui august, menționăm piersicul Redhaven și nectarinii Flavortop și Andosa. Soiurile târzii, cum ar fi Michelini, Venus sau nectarinul Fantasia, sunt gata de recoltare începând cu a doua jumătate a lui august. Soiurile timpurii sunt recomandate în mod special pentru consum proaspăt, pe când cele târzii rezistă 2-3 săptămâni de depozitare la loc răcoros. Mărimea fructului variază între 80 și 120 g.

Preferă multe tipuri de sol, dar rodește abundent doar în soluri fertile și permeabile. La plantare evitați locurile care au susținut recent pomi sâmburoși. Nu are mari pretenții în privința apei, dar în perioade de secetă are nevoie de udare. Este un soi iubitor de lumină și căldură, dar supraviețuiește în condiții dintre cele mai vitrege (geruri de până la -20 °C). Punctul critic al culturii piersicului este perioada de înflorire, scurtă și intensivă (3-10 zile), în prima jumătate a lunii aprilie. În zonele cu înghețur târzii se recomandă plantarea soiurilor cu înflorire mai târzie, cum ar fi Redhaven, Dixired, Early Redhaven, Harko, Glohaven etc.

Plantarea piersicului și nectarinului se realizează în afara ciclului de vegetație, de obicei toamna, în lunile octombrie, noiembrie (înaintea primului îngheț), sau primăvara, începând cu sfârsitul lui februarie, după dezghețarea solului.

Puieții comercializați au o vârstă de minim 2 ani, sunt altoiți, prevăzuți cu pașaport fitosanitar și cu o etichetă care prezintă imaginea fructului și principalele caracteristici ale soiului.

Plantele se livrează cu rădăcina ambalată într-un amestec umed, care garantează menținerea vitalitatății și calitatății pomului în timpul depozitării și transportului, până la plantare.