Vita de vie Chasselas rose

Descriere

Chasselas Rosé este o variație a soiului Chasselas Doré, având aceleași origini elvețiene, unde Chasselas este considerat soi național, cultivat încă din secolul al XVI-lea în cantonul Vaud. Forma rosé s-a răspândit ulterior în Franța, Germania și alte regiuni europene, fiind apreciată atât pentru calitățile de strugure de masă, cât și pentru vinuri albe sau roze cu o nuanță și un caracter aparte. În România, Chasselas Rosé este cultivat ca soi de masă timpuriu, dar este utilizat și în vinificație, mai ales pentru vinuri ușoare, plăcute, cu note delicate.

Clasificare

Chasselas Rosé este un soi de viță-de-vie alb-rosé, folosit în principal ca strugure de masă, dar care poate fi vinificat pentru obținerea de vinuri albe cu tentă roz sau chiar roze. Este un soi timpuriu, foarte apreciat pentru aspectul atrăgător al boabelor și pentru gustul fin, echilibrat.

Caracteristici:

• Caracteristicile tufei
  Butucii au vigoare mijlocie, cu lăstari ce ating anual 2–3 metri. Portul este semierect, iar fertilitatea ochilor este bună, ceea ce face ca soiul să fie productiv. Frunza este rotundă, de mărime medie, trilobată sau pentalobată, cu sinusuri laterale slab adâncite. Rezistența la ger este medie, tolerând temperaturi de –16…–18 °C, iar la boli criptogamice prezintă o sensibilitate asemănătoare cu Chasselas Doré, fiind predispus la mană, făinare și botrytis în anii ploioși, motiv pentru care se impune o schemă de tratamente riguroasă.
• Caracteristicile fructelor
  Strugurii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici sau conici, compacti, cu o greutate medie de 200–300 g. Boabele sunt sferice, ușor mai mici decât la Chasselas Doré, cu diametru de 14–16 mm și greutate de 3–4 g. Coaja are o culoare roz-violacee delicată, translucidă, mai intensă pe partea expusă la soare, ceea ce conferă ciorchinilor un aspect foarte atrăgător. Pulpa este crocantă, foarte zemoasă, cu gust dulce și fin, ușor mai aromat decât la Chasselas Doré. Conținutul de zaharuri variază între 150 și 170 g/l, iar aciditatea este moderată, între 4,5 și 6 g/l H₂SO₄. Maturarea este timpurie, la sfârșitul lunii august – începutul lui septembrie.

Adaptabilitate

Chasselas Rosé se adaptează bine în zonele viticole cu climat temperat, dar preferă regiunile cu veri calde și uscate. În România, este cultivat mai ales în zonele sudice și vestice (Muntenia, Oltenia, Banat), dar poate da rezultate bune și în Moldova și Transilvania pe soluri fertile, bine drenate. Evită terenurile excesiv umede sau cele cu risc mare de îngheț.

Întreținere

Se recomandă conducerea pe spalier, în sisteme Guyot sau cordon bilateral, pentru a asigura expunerea optimă la soare. Tăierile se fac scurt sau mediu, în funcție de vigoarea butucilor, păstrând 6–8 ochi pe coardă. Pentru a preveni bolile, este necesară defolierea parțială în zona ciorchinilor și aplicarea de tratamente regulate. Fiind un soi timpuriu, trebuie protejat împotriva păsărilor și viespilor, care pot provoca pierderi importante.

Recoltare

Strugurii se recoltează manual la maturitatea deplină, la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie. Producția medie este de 7–10 t/ha, în funcție de condițiile de cultură. Fructele sunt sensibile la transport, motiv pentru care culesul și manipularea trebuie făcute cu atenție.

Utilizări

Chasselas Rosé este consumat în special ca strugure de masă, apreciat pentru aspectul său elegant și gustul echilibrat. În vinificație, poate fi folosit pentru obținerea de vinuri albe cu nuanță rozalie sau roze delicate, cu arome neutre, fine și prospețime plăcută. Aceste vinuri sunt recomandate pentru consum tânăr, fiind ideale ca aperitive sau alături de preparate ușoare, pe bază de pește și brânzeturi proaspete.