Par Busuioace – miez rosu

Descriere

Părul Busuioace este un soi vechi românesc, cu răspândire tradițională în zona carpatică și în Ardeal. Este un soi popular pentru aroma sa unică și rezistența deosebită la condițiile de mediu. A fost cultivat de generații întregi, fiind asociat cu livezile țărănești și gospodăriile vechi. Uneori este confundat cu soiul „Sângerii” datorită pulpei sale roșietice.

Aspectul fructului
Fructele sunt de mărime mică, cu formă piriformă ușor alungită. Coaja este groasă, ușor aspră, galben-verzuie, acoperită parțial cu roșu-ruginiu pe partea însorită. Pulpa este suculentă, cu nuanțe roșii-sângerii în miez, având o textură fermă. Gustul este dulce-acidulat, intens aromatic, uneori cu o notă de busuioc, de unde provine și denumirea populară. Fructele se dezvoltă frecvent în buchete de câte 3–7.

Creșterea pomului
Pomul este viguros, cu o coroană mare și ramuri puternice. Crește rapid și are o capacitate bună de regenerare. Fructifică abundent și regulat, fiind un soi productiv, adaptat la condițiile de sol și climă variate. Este longeviv și rezistent în timp.

Recoltare și depozitare
Fructele se coc în perioada sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august. Se consumă în principal proaspete, dar pot fi și prelucrate imediat. Nu sunt potrivite pentru păstrare pe termen lung, deoarece pulpa devine moale după coacere completă. Din acest motiv, este indicată recoltarea la maturitate optimă și consumul rapid sau procesarea imediată.

Adaptabilitate (sol și condiții ecologice)
Părul Busuioace se dezvoltă bine pe soluri fertile, bine drenate, cu textură lutoasă sau luto-nisipoasă. Preferă pH neutru spre ușor acid și zone însorite, dar tolerează și soluri mai sărace dacă sunt aerisite și nu rețin apa. Este rezistent la ger (până la –30°C), secetă și boli, ceea ce îl face potrivit pentru regiuni colinare, podișuri sau zone temperate cu ierni aspre.

Polenizare
Soiul este autofertil, adică poate fructifica și în absența altor soiuri. Cu toate acestea, pentru a obține producții mai ridicate și mai constante, este recomandată polenizarea încrucișată. În plus, este un polenizator excelent pentru alte soiuri de păr, ceea ce îl face valoros în livezile mixte.

Utilizare
Fructele sunt consumate proaspete pentru aroma lor specială, dar sunt foarte potrivite și pentru prelucrare: gemuri, compoturi, sucuri, oțet și distilate. Datorită conținutului zaharat echilibrat și a parfumului specific, rezultatele obținute prin procesare sunt de calitate superioară. De asemenea, este apreciat în preparatele tradiționale.

Avantaje / Dezavantaje
Avantaje: gust deosebit, pulpă roșie inedită, rezistență excelentă la ger, secetă și boli, autofertilitate, fructificare abundentă în buchete, versatilitate în utilizare, pom viguros și longeviv. Dezavantaje: fructele nu se păstrează bine pe termen lung, dimensiunea mai mică a fructelor poate fi considerată un neajuns în comerțul modern, iar coaja aspră nu este întotdeauna pe placul tuturor consumatorilor.