Vita de vie Riesling Italian

Descriere

Originea soiului Riesling Italian este încă incertă, existând mai multe ipoteze susținute de ampelografi. Unii cercetători afirmă că soiul provine din Germania, din zona Rinului, alții îl consideră originar din Austria, mai exact din regiunea Stiria, iar o altă teorie îl leagă de Italia, de unde i se trage și denumirea. Ceea ce este cert este faptul că Riesling Italian s-a răspândit rapid în Europa Centrală și de Est, devenind unul dintre cele mai cultivate soiuri albe de vin. Comparativ cu ruda sa mai nobilă, Rieslingul renan, este privit ca inferior din punct de vedere enologic, însă rămâne extrem de apreciat datorită productivității sale și a adaptabilității remarcabile. În România, soiul a fost introdus în secolul al XIX-lea și s-a extins în podgoriile din Transilvania, Banat, Crișana și Moldova, unde a demonstrat constanță în producție și un potențial valoros pentru obținerea vinurilor albe seci, echilibrate și acide.

Clasificare

Este un soi de viță-de-vie pentru vinuri albe seci, semiaromatice, apreciat pentru aciditatea sa ridicată, echilibrul gustativ și capacitatea excepțională de învechire.

Caracteristici:

• Caracteristicile tufei

Butucii de Riesling Italian prezintă vigoare mijlocie spre mare, cu o fertilitate bună și constantă. Lăstarii sunt de lungime medie, cu internodii scurte, iar frunza este mijlocie, trilobată sau pentalobată, de culoare verde închis, cu margini dințate. Este un soi rustic, bine adaptat la diverse condiții de sol și climă, dar sensibil la secetă prelungită. Rezistența la ger este relativ bună, suportând temperaturi de până la –18 °C, însă necesită protecție în iernile foarte aspre.

• Caracteristicile fructelor

Ciorchinii sunt mici spre mijlocii, cilindro-conici, adesea compacți, cu o greutate medie de 100–120 g. Boabele sunt mici, sferice, de culoare galben-verzuie, care la maturitate completă capătă nuanțe aurii. Coaja este subțire, iar pulpa este zemoasă, cu gust simplu, dar echilibrat, caracterizat prin aciditate ridicată și o mineralitate specifică. Conținutul de zahăr variază între 160 și 190 g/l, în timp ce aciditatea se situează între 7 și 9 g/l, valori care conferă vinurilor prospețime și longevitate.

Adaptabilitate

Riesling Italian se adaptează bine la solurile calcaroase, pietroase sau argiloase, dar preferă terenurile expuse la soare, cu o bună drenare. În România, dă rezultate excelente în zonele colinare și deluroase, cu veri calde și toamne lungi și răcoroase, care favorizează acumularea treptată a zaharurilor și păstrarea acidității. Este un soi sensibil la mană și putregaiul cenușiu, necesitând tratamente fitosanitare regulate, dar are rezistență mai bună la făinare.

Întreținere

Tăierile se realizează, de regulă, scurte și medii, pentru a echilibra producția și calitatea. Sistemele de conducere cele mai utilizate sunt Guyot și cordonul bilateral, care asigură o bună aerisire a ciorchinilor și o expunere optimă la soare. Este un soi care răspunde foarte bine la lucrările de defoliere și normare a încărcăturii, obținându-se astfel struguri cu concentrații mai mari de zaharuri și arome bine definite.

Recoltare

Maturarea are loc târziu, în a doua jumătate a lunii septembrie sau chiar octombrie, în funcție de zona viticolă. Strugurii se recoltează manual, pentru a asigura integritatea boabelor, întrucât coaja subțire îi face predispuși la crăpare și mucegăire în condiții de ploi.

Utilizări

Riesling Italian este destinat exclusiv vinificației, fiind apreciat pentru vinurile sale albe seci, cu aciditate ridicată, note florale discrete, nuanțe fructate și o mineralitate distinctă. Vinurile obținute sunt proaspete, echilibrate, cu un bun potențial de învechire la sticlă, unde dezvoltă complexitate aromatică și buchet specific, cu accente de petrol și flori de câmp. Este un soi de referință pentru vinurile gastronomice, fiind des asociat cu preparate pe bază de pește, fructe de mare, brânzeturi tinere sau mâncăruri tradiționale din bucătăria central-europeană.