Vita de vie Busuioaca de Bohotin

Descriere

Busuioacă de Bohotin este un soi autohton românesc, atestat documentar în zona Bohotin din județul Iași, dar răspândit ulterior și în alte regiuni viticole. Este considerat unul dintre soiurile aromate emblematice ale României, rezultat al selecției tradiționale, fiind cultivat de secole în Moldova și Muntenia. Particularitatea acestui soi este aroma unică, ce îmbină note de trandafir și busuioc, motiv pentru care a devenit un brand identitar în viticultura românească.

Clasificare

Busuioacă de Bohotin este un soi de vin rosé, încadrat la categoria soiurilor aromate, cu maturare târzie. Produce vinuri de calitate superioară, de obicei dulci sau demidulci, dar poate fi vinificat și în stil sec. Se remarcă prin echilibrul dintre conținutul ridicat de zaharuri și aciditatea păstrată la valori optime, ceea ce îi conferă expresivitate și potențial de învechire.

Caracteristici:

• Caracteristicile tufei
  Tufa are vigoare medie spre mică și fertilitate bună, cu aproximativ 65–70 % dintre lăstari roditori. Lăstarii au o lungime medie, între 1,5 și 1,8 m într-un sezon, iar frunzele sunt mari, trilobate sau pentalobate, de culoare verde intens. Perioada de vegetație este de aproximativ 170–175 zile. Soiul are o rezistență medie la ger, dar este sensibil la secetă și la umiditate excesivă, necesitând soluri bine drenate și expuneri însorite, preferabil pe pante sudice.
• Caracteristicile fructelor
  Ciorchinii sunt de mărime medie, cilindro-conici sau conici, uneori aripați, cu o greutate medie de 150–170 g. Boabele sunt sferice, mijlocii ca dimensiune, cu pielița subțire, de culoare roz-violet până la roșu-porfirie, acoperită cu pruină fină. Pulpa este zemoasă, crocantă, necolorată, având o aromă intensă și specifică de trandafir și busuioc, care se regăsește în vin.

Adaptabilitate

Busuioaca de Bohotin se dezvoltă cel mai bine în zonele viticole din nord-estul României, în special în Moldova (Bohotin, Huși, Cotnari), dar și în Dealu Mare și Pietroasa. Preferă soluri fertile, cu textură mijlocie, bine drenate, și climat cu veri calde și însorite. Nu tolerează solurile grele, reci sau excesiv de umede.

Întreținere

Soiul se conduce de obicei în formă de cordon bilateral sau semitulpină, cu tăieri medii (6–8 ochi/lăstar). Încărcătura recomandată este de 16–18 ochi/m². Datorită sensibilității la boli criptogamice (mană, făinare, putregai cenușiu), necesită aplicarea unui program complet de tratamente preventive. Irigarea este utilă în anii secetoși pentru a menține echilibrul între acumularea de zaharuri și aciditate.

Recoltare

Strugurii ajung la maturitate deplină la sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie. Acumularea de zaharuri este ridicată, între 250–270 g/l must, în timp ce aciditatea se menține la valori de 6,5–7,2 g/l. Producția medie este de 6–8 t/ha, mai mică decât la alte soiuri, însă compensată de calitatea deosebită a vinului.

Utilizări

Vinurile obținute din Busuioacă de Bohotin au o culoare rosé distinctă, de la roz-catifelat până la roșu-violet, în funcție de zona și tehnologia de vinificare. Aroma este inconfundabilă, cu note de trandafir, busuioc, caprifoi și piersici coapte, completate de un postgust ușor amărui, asemănător migdalelor. Vinurile dulci și demidulci sunt cele mai apreciate, însă și versiunile seci câștigă popularitate. În condiții optime, vinurile pot fi păstrate 15–20 de ani, dezvoltând un buchet complex și catifelat.