Vita de vie altoita PREMIUM „Moldova”

Descriere

Soiul Moldova a fost obținut la Institutul Național al Viei și Vinului din Chișinău prin încrucișarea soiurilor Guzali Kara și Seyve-Villard Blanc. Creat în perioada sovietică, a fost introdus în România în anii ’90 și s-a răspândit rapid datorită rezistenței sale ridicate și calităților gustative remarcabile.

Clasificare

Este un soi de masă, de maturare târzie, apreciat pentru aspectul atrăgător al ciorchinilor și gustul dulce-aromat. Se remarcă prin capacitatea foarte bună de transport și păstrare îndelungată.

Caracterisitici:

• Caracteristicile tufei
  Prezintă vigurozitate mare, fiind potrivit pentru forme de conducere înalte — pergolă, boltă sau tulpini înalte. În aceste sisteme, la maturitatea deplină (8–10 ani), un butuc poate produce 150–170 kg de struguri. Are rezistență bună la ger, până la −20…−22 °C, și suportă bine perioadele scurte de secetă. Lăstarii sunt viguroși și pot depăși 2 m lungime într-un sezon, dacă nu sunt scurtați.
• Caracteristicile fructelor
  Ciorchinii sunt mari, de formă cilindro-conică sau conică, cu greutate medie de 350–400 g, iar în condiții optime pot depăși 1 kg. Boabele sunt foarte mari, ovale, de 26–28 mm lungime și 18–20 mm lățime, de culoare violet-închis, cu pieliță groasă dar fragedă. Pulpa este crocantă, zemoasă și dulce, cu un gust plăcut, ușor aromat. Numărul de sâmburi este redus, iar raportul zaharuri/acizi este echilibrat.

Adaptabilitate

Preferă solurile fertile, luto-nisipoase sau luto-argiloase, bine drenate și cu umiditate moderată. Se plantează la distanțe de 1–2 m între butuci și 2–2,5 m între rânduri. Necesită expunere bună la soare pentru coacerea optimă și dezvoltarea aromei. Se adaptează bine în zone cu veri calde și toamne lungi.

Întreținere

Plantarea se poate face primăvara sau toamna, în gropi de aproximativ 30×30×40 cm. Tăierile se efectuează anual, în general scurt, pentru formarea tufei și controlul încărcăturii de rod. Este recomandată defolierea parțială în zona ciorchinilor pentru aerisire și expunere la soare. Irigarea este moderată, iar fertilizarea periodică cu materie organică sporește producția și calitatea.

Recoltare

Maturarea are loc târziu, la sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie. Strugurii rezistă bine pe butuc și pot fi culeși chiar după apariția brumelor, fără pierderea calității. Au o bună capacitate de păstrare în depozite reci și uscate.

Utilizări

Se consumă în principal ca struguri de masă, dar sunt potriviți și pentru preparate culinare, sucuri, compoturi sau gemuri. Datorită consistenței boabelor și pieliței groase, suportă transportul pe distanțe mari și depozitarea prelungită.