Vita de vie altoita PREMIUM „Tamaioasa Romaneasca”

Descriere

Tămâioasa Românească este un soi autohton vechi, aparținând familiei Muscat, înrudită cu Muscat Blanc à Petits Grains. Este atestată documentar în spațiul românesc încă din secolul al XIV-lea, în zonele viticole ale Moldovei și Țării Românești. A fost cultivată constant în centre precum Cotnari, Drăgășani, Dealu Mare, Pietroasele și Miniș, devenind unul dintre simbolurile vinificației românești.

Clasificare

Soi de viță-de-vie alb, aromatic, destinat în special producerii de vinuri albe seci până la demidulci, dar și vinuri licoroase de desert. Face parte din categoria soiurilor nobile aromate.

Caracteristici:

• Caracteristicile tufei
  Butucii au vigoare mijlocie spre mare, cu port semierect și coroană relativ aerisită. Lăstarii anuali pot atinge 1,6–2,0 m lungime într-un sezon vegetativ. Fertilitatea este bună, cu 65–75% lăstari fertili, iar încărcătura optimă este de 10–12 ochi pe butuc în sistem clasic. Rezistența la ger este moderată, suportând temperaturi de până la −20 °C, iar la secetă prezintă sensibilitate, necesitând umiditate moderată în sol. Este sensibilă la mană și putregai cenușiu, în special în perioade ploioase, dar are rezistență medie la făinare.
• Caracteristicile fructelor
  Ciorchinii sunt de mărime medie, lungi de 12–16 cm, conici sau cilindro-conici, uneori ușor aripați, cu greutatea medie de 180–220 g. Boabele sunt mici până la mijlocii (12–15 mm diametru), sferice, galben-aurii, acoperite cu pruină fină, iar în zonele însorite pot dezvolta puncte ruginii. Pulpa este moale, foarte zemoasă, cu aromă intensă de muscat și note de flori de câmp, miere și fructe exotice. Coaja este subțire, dar elastică. Conținutul de zaharuri este foarte ridicat: în medie 210–240 g/l, iar în condiții de supramaturare poate depăși 260–280 g/l. Aciditatea mustului variază între 4,5 și 6,5 g/l.

Adaptabilitate

Preferă solurile fertile, luto-nisipoase sau luto-argiloase, bine drenate și cu expunere sudică sau sud-vestică. Necesită pante însorite, ferite de curenți reci, pentru maturarea deplină a aromelor. Se plantează la distanțe de 1–2 m între butuci și 2,2–2,5 m între rânduri. Nu este recomandată în zone cu risc ridicat de îngheț târziu de primăvară sau cu toamne reci și umede.

Întreținere

Se recomandă conducerea în forme semiînalte sau joase (Guyot clasic, cordon bilateral scurt), pentru a asigura expunerea bună a ciorchinilor. Necesită tăieri regulate pentru echilibrarea încărcăturii și aerisirea coronamentului. Defolierea moderată în jurul strugurilor îmbunătățește maturarea și reduce riscul de mucegăire. Irigarea se aplică în perioadele secetoase, fără exces de apă. Tratamentele fitosanitare preventive sunt obligatorii, mai ales împotriva manei și putregaiului.

Recoltare

Este un soi de coacere târzie, recoltat în a doua jumătate a lunii septembrie sau chiar începutul lui octombrie, în funcție de zonă și tipul de vin dorit. Pentru vinurile dulci și licoroase se lasă strugurii să se supramatureze pe butuc, ceea ce intensifică aromele și crește conținutul de zaharuri.

Utilizări

Se utilizează aproape exclusiv pentru vinuri aromate de calitate superioară, cu parfum intens de muscat și note complexe de flori, miere, citrice și fructe exotice. Vinurile dulci și licoroase obținute din Tămâioasă Românească au un potențial mare de învechire la sticlă, dezvoltând buchete complexe și catifelate. Este apreciată și pentru consumul proaspăt ca strugure de masă în zonele de cultură.