Cireș

CIREŞ

Cireșii, pomi fructiferi de vigoare medie-mare, ne oferă primele fructe ale verii. Produc fructe mici, rotunde, cu pielița lucioasă, în culori de la galben-rozaliu până la vișiniu închis, dulci-acrișoare, răcoritoare. Datorită gustului proaspăt și foarte plăcut, sunt recomandate mai ales pentru consum proaspăt, dar sunt excelente și prelucrate.

Cireșul este unul din pomii fructiferi cei mai des cultivați, în primul rând pentru că cireșele sunt primele fructe al primăverii, în același timp dulci și aspectuoși, iubiți de copii și nu numai. În plus, pomul se prinde și rodește în toate zonele țării. Iar fructele se pot consuma atât proaspete cât și prelucrate în gemuri, compoturi, sau în industria băuturilor alcoolice.

Din punct de vedere al coacerii, avem trei grupe: cireși timpurii care rodesc începând de mai până la începutul lui iunie: Biggareau Burlat, Timpuriu de Bistrița; cireși mediu-timpurii din a doua jumătate a lui iunie: Boambe de Cotnari, Vega, Uriașa de Germersdorf, Van, Stella; și soiuri târzii, de iulie: Hedelfingen, Katalin, Sunburst, Regina. Datorită gustului mai bogat și pulpei crocante, soiurile târzii sunt mai populare. În același timp, cele timpurii nu sunt afectate de musca cireșelor.

Din punct de vedere al aspectului, cireșele pot fi sferice sau sub formă de inimă (”inimă de porumbel” – ex. Uriașa de Germersdorf, pot avea culori între vișiniu închis sau galben, pot fi moi sau crocante.

Cerința de lumină și cădură a cireșului este mai mică decât a piersicului, se mulțumește cu o temperatură medie anuală de 8-10 °C și suportă geruri de până la -24 °C. În perioada de înflorire (3-13 aprilie), cireșul este mai sensibil la valuri de frig și ger, dar nu va fi afectat semnificativ decât de la -4 °C în jos. Cireșul este rezistent și la secetă, însă în anii cu precipitații insuficiente va rodi mai slab. În privința solurilor, cu toate că preferă solurile aerisite, afânate, calcaroase, nu este un pom pretențios. În același timp nu suportă apa stagnantă.

Soiurile mai vechi necesită polenizatori, însă în ultimele decenii s-au răspândit soiurile autofertile, cum ar fi Sunburst, Lapins, Stella etc.
Plantarea cireșului se realizează în afara ciclului de vegetație, de obicei toamna, în lunile octombrie, noiembrie (înaintea primului îngheț), sau primăvara, începând cu sfârsitul lui februarie, după dezghețarea solului.

Puieții comercializați au o vârstă de minim 2 ani, sunt altoiți, prevăzuți cu pașaport fitosanitar și cu o etichetă care prezintă imaginea fructului și principalele caracteristici ale soiului.

Plantele se livrează cu rădăcina ambalată într-un amestec umed, care garantează menținerea vitalitatății și calitatății pomului în timpul depozitării și transportului, până la plantare.