Se spune că mustul și strugurii sunt indispensabili pentru cei tineri, ca laptele pentru copii, ca apa pentru noi toți, ca băutura hrănitoare pentru cei în vârstă… și așa și este. Compoziția chimică a strugurelui este foarte complexă. Alături de zaharuri, acizi și vitamine (A,C și B complex) conțin și săruri minerale de bază precum P, K, Ca, Mg, Fe etc. Nu degeaba s-a născut zicala precum ”cine consumă struguri, consumă soare concentrat”. Să vedem cum putem obține chiar la noi acasă aceste fructe minunate.
Clasificarea
În primul rând, să știm ce fel de viță de vie cultivăm. Vița de vie poate fi de două feluri: soiuri pentru struguri de masă și soiuri pentru struguri de vin. Cele de masă au pulpa crocantă sau semicrocantă, semizemoasă, neaderentă la sâmbure, cu pielița subțire și sâmburi puțini. La gust, acestea sunt mai puțin dulci și au aciditate redusă.
Soiurile de vin pot fi albe sau roșii după culoare, curente sau superioare după potențialul alcoolic; aromate, nearomate sau semiaromate după gust, acidulate sau mai puțin acidulate după pH. După cantitatea de zahăr acumulat, soiurile superioare pot fi seci, demiseci, demidulci, dulci naturale sau licoroase.
Soiuri rezistente la boli si la ger
- Nero – soi rezistent cu valorificare dublă (de masă și de vin), nivel ridicat de antioxidanți
- Palatina – rezistent la ger și mediu rezistent la secetă; nu este sensibil față de boli
- Muscat de Poloske – este foarte rezistent la micoze, boabele nu putrezesc; se poate cultiva și fără tratamente
- Bianca – ideală pentru cultura ecologică; foarte rezistent la îngheț, sensibil la secetă; nu este sensibil la făinare și putregai; vinul are un buchet discret, bogat în arome
- Cabernet Sauvignon – nu este sensibil la seceta, rezista bine la inghet; soi cu vigoare mijlocie
- Viță de vie Victoria – ideal pentru spații limitate; rezistă bine la ger și la secetă; sensibilitatea la boli este mijlocie
- Moldova – rezistă fără probleme iarna la temperaturi de până la – 22 grade, fapt care permite conducerea pe bolte, pergole, tulpini înalte; rezistent la majoritatea bolilor viței de vie, prezentând sensibilitate doar la făinare
- Chasselas rose – soi cu rezistență remarcabilă la îngheț, cu un conținut ridicat de zaharuri.
Alegerea terenului, înființarea culturii
Condițiile climatice, lumina, căldura și precipitațiile au o influență mare asupra culturii viței de vie. Înainte să înființăm o plantație trebuie să studiem foarte atent cerințele soiului, dacă dorim un randament bun de fructificare. Lumina, radiația solară, umiditatea corespunzătoare sunt indispensabile. Temperatura influențează procesele vitale ale viței de vie. Plânsul se declanșează la temperaturi de minim 6°C în aer și 4-5°C în sol. Pentru înflorire este nevoie de 15°C, iar creșterea bobului se realizează la minim 17-20°C. Temperatura optimă, când majoritatea proceselor fiziologice se desfășoară cu maximă intensitate și randament se apreciează că este între 25-35°C.
Pregătirea terenului este crucială înainte de plantarea propriu-zisă a viței de vie. Acesta include repausul solului, fertilizarea, mobilizarea terenului. Lucrările de plantare a viței de vie se pot executa toamna, primăvara sau eventual vara. Plantarea de toamnă dă rezultate bune, intră mai devreme în vegetație. Primăvara trebuie să așteptăm dezghețarea solului și încălzirea temperaturii constant peste 0°C. În general vița de vie se plantează în lunile martie-aprilie, înainte de intrarea în perioada ei vegetativă.
Lucrările aplicate în primul an de la plantare
Lucrările din primul an se concentrează în mare parte asupra solului. Se mobilizează solul în jurul plantei la o adâncime de 14-16 cm. Terenul trebuie păstrat lipsit de buruieni. În zonele secetoase sau nisipoase (și nu numai) se propune irigarea regulată a plantației. În caz că la plantare nu s-a administrat și îngrășământ, se va executa o fertilizare suplimentară în apa de udare, cu un complex de 300 g N, 400 g P și 300 g K la 100 l apă. Îngrășămintele ce conțin numai N prelungesc perioada de vegetație. Toamna, după căderea frunzelor, se execută mobilizarea solului din jurul plantei la 16-18 cm adâncime. Copcitul, înlăturarea rădăcinilor din altoi și a lăstarilor crescuți din portaltoi se execută după nevoie, dar în general de două ori pe an, în iunie și august. Legatul lăstarilor se face când aceștia ating 50-60 cm, utilizând materiale ușor biodegradabile. La culturi de minim 2 ani putem deja aplica tăieri de formare.
Pentru combaterea bolilor și a dăunătorilor se practică tratamente preventive și curative. Pentru mană se fac stropiri cu substanțe cuprice (zeamă bordoleză). Există substanțe naturale contra dăunătorilor, precum Agrecol Bio Silcol, care se caracterizează prin modul mecanic de acțiune. Pentru a ne ușura grădinăritul, s-au realizat pachete complete pentru igiena culturii de viță de vie. De exemplu 
După ce planta începe să se dezvolte, va fi absolut necesară instalarea mijloacelor de susținere pentru a asigura o orientare corespunzătoare a lăstarilor, deoarece vița de vie nu-și poate menține singură poziția verticală. Știați că în Italia, unde este destul de cald, se practică susținerea cu suporți naturali? Între pomii plantați la o distanță de 10-12 m, se leagă câte două nivele de sârme, pe care se conduc lăstarii viței de vie. Suporții artificiali pot fi araci, semibolte, bolte sau pergole.
Vița de vie oferă grădinii noastre stil și un aspect elegant, romantic. Vă încurajăm să cultivați această plantă cu o lungă și frumoasă istorie. Dacă aveți întrebări, nu ezitați să ne contactați.
