Începand cu anul al II-lea, de la plantare se aplica taierile de formare. Prin aceste taieri se urmareste, pe de o parte, o fortificare a vițelor, iar pe de alta parte, o formare a viitoarei tulpini și a elementelor de rod. Lucrarea se execută imediat după dezmușuroit, înainte ca în plantă să se declanseze „plansul” (pornirea in vegetatie).

Tăierea vițelor în uscat se execută diferențiat în funție de forma de conducere practicată.

a). Pentru formarea butucilor cu conducere joasă:
– la cep a 2-3 ochi, când creșterea vițelor este slabă sau nu s-a format decât o singură coarda.
– la 2 cepi a câte 2-3 ochi , fiecare, în cazul vițelor puternice.
b). Pentru formarea butucilor cu conducere semi înaltă sau înaltă:
– se lasă o cordiță de 5-6 ochi lungime, care se leagă în pozitie verticală de tutore (arac).

În anul III de la plantare lucrările sunt asemănătoare cu excepția tăierii de formare.

a). Pentru formarea butucilor cu conducere joasă se lasă la tăiere 2 coarde de 8-10 ochi și 2 cepi a 2-3 ochi.
b). Pentru forma semi-înaltă și înaltă se proiectează tulpina, eventual cordoanele. Pentru tulpina se alege o coardă plasată cel mai jos pe cordiță din anul precedent și se taie la cca. 10 cm sub prima sârmă a spalierului. De pe porțiunea rămasă se înlătură ochii cu excepția a 3-4 din vârf.

În anii următori,  vițele se taie primăvara și se dorește conducerea butucului conform tipului de tăiere ales. În timpul vegetației se vor face operațiile în verde care mențin butucul curat și îi permit iluminarea lui pentru o coacere cât mai bună a strugurilor.